A venit criza! Nu cea economică, ci criza personală, care te mătură, precum tsunami. Nu mai ești om, chiar așa, nu mai funcționezi și ar fi bine să nu intre nimeni în colimatorul tău sau invers, să nu ajungi tu sub nivelul mării.
Din criză nu scapi cu una cu două, cu discuții cu prietenele, ședințe de psihoterapie, plimbări în natură și alte intervenții temporare. Aici ai nevoie de psihiatru și de medicație. Doamne ferește, ar spune unii, ce, sunt nebun(ă)?
Psihiatrii sunt un fel de bau bau al doctorilor și, dacă ești curajos și apelezi la ei, nici vântul și nici gândul să nu te-audă. Sau poate ți-e frică să nu devii dependent de medicamente? Însă, anxietatea generalizată și permanentă e o realitate, la fel și furia care fierbe în tine ca o oală sub presiune, sau depresia care te mănâncă de viu. Mai contează în acest caz gura lumii?! Ar fi bine să te „trezești” și să-ți pese în primul rând de tine. Dacă tu nu ești bine, nimeni în jurul tău nu va fi, cu atât mai mult dacă ești părinte.
Crizele fac parte din viață, nimeni nu scapă de ele și de una „naturală” deja am vorbit, atunci când moare cineva drag. Sunt poate unii dintre noi care reușesc să treacă prin criză fără a avea nevoie de psihiatru și medicație. Și mai mulți însă au nevoie și se mint că sunt puternici. În fapt, cei puternici se frâng cel mai ușor, ca un stejar trăznit de fulger.
Despre rolul psihiatrilor și al medicației am scris în capitolul 3 din Killer god.
Las aici un extras din carte: „Indiferent de opinia personală a fiecăruia dintre noi, cine ar trebui să fie actorii principali din acest domeniu și de dilema veșnică – la cine să apelăm: la psihiatru, psiholog sau psihoterapeut?, uneori avem nevoie de partea chimică, adică de medicamente ca să putem depăși criza (o situație de impas, cu mare încărcătură afectivă, în care omul simte că nu mai are resursele necesare pentru a face față și a rezolva problema cu care se confruntă). Și n-ar trebui să ne fie rușine nici că apelăm la psihiatru, nici că luăm medicamente. Evident, ușor de zis, greu de făcut. Nici eu n-am reușit ani de zile să vorbesc despre asta, pentru că mentalitatea colectivă exercită o presiune enormă asupra tuturor. Ce va spune lumea? Că sunt nebună. Ce va spune angajatorul? Mă va da afară.
Așa cum am menționat mai sus, medicația e necesară mai ales când avem o criză în viața noastră. Aceasta poate lua diverse forme: în plan personal, depresia postnatală, decesul unei persoane apropiate, divorțul, bolile grave, menopauza; în plan profesional, epuizarea profesională (burnout), pierderea serviciului, hărțuirea la locul de muncă, pensionarea.
Cât timp nu recunoaștem deschis că e perfect uman să avem niște crize în viață, nu cred că e scutit careva, și că e ok să apelăm la un specialist, inclusiv psihiatru și medicație, nu vom schimba mentalitatea colectivă și nici legislația.”
Comentarios