„Unde e bucuria din viața mea?” mă întrebam pe la 40 de ani. Să fiu perfectă, să fiu o expertă și să le știu pe toate, să ajut pe toată lumea, să fiu salvatorul națiunii era mai presus de bucuria mea de a trăi. Și undeva s-a rupt filmul. Am realizat că am pierdut-o și am declarat-o nulă.
De aici a început căutarea bucuriei, apoi am înțeles că ea se află în mine și e nevoie să mă iubesc și să am compasiune față de mine. Am trecut prin numeroase încercări de regăsire și primul mugure a fost prezența, „aici și acum” a devenit o mantră pentru mine.
Cele 4 plăceri pe zi predicate de Evelyine Bissone Jeufroy au fost un bun exercițiu de mindfulness și reglare emoțională, însă nimic nu se compară cu recuperarea autenticității și a fi eu însămi.
În mine trăiau două persoane, date de rațiune și simțire, creierul și inima, experta și artista, și le țineam separat, în lumi paralele. Entuziasmul creației artistice consideram că e impropriu cu seriozitatea medicului și a expertului în drepturile copilului.
Azi le-am integrat și încerc să fiu aceeași în toate circumstanțele, chiar dacă este provocator. Așa cum spun în carte: a fi eu însămi e un act de curaj pe care mi-l asum în fiecare zi.
Bucuria de a trăi este un exemplu practic în capitolul 6 din Killer god.
Las aici un extras din carte pe această temă: „Micile plăceri ale vieții. Am reușit să fac o listă cu 25 de plăceri simple, de genul: să-mi beau cafeaua dimineața în pat, să ghicesc forma norilor pe cer, zgomotul picăturilor de ploaie pe geam, mirosul aerului curat și rece când ninge ca-n povești. Îmi place să stau la hotel de cinci stele iese din discuție, la fel ca orice altă plăcere costisitoare. (...)
Urmează să practicați o parte dintre aceste plăceri zilnic. Până să întrebați retoric care e scopul, veți da de alte obstacole: vinovăția, mai ales în cazul femeilor, și teama. Dacă ești femeie, ai copii mici, ai serviciu, trebuie să ai grijă și de cuplu, de părinți, relația cu vecinii și multe altele, și mai trebuie să-ți faci timp ca să experimentezi niște plăceri, zilnic! De mici, ca fete, ni se inoculează ideea că a fi bune înseamnă să avem grijă de ceilalți, să ne sacrificăm pe noi, și orice manifestare de acest gen, pentru propria plăcere, înseamnă egoism. Pentru multe femei, a-și face timp pentru ele însele reprezintă un real efort. În altă ordine de idei, dacă experimentezi prea mult din plăcerile vieții, o să fii fericit și ceva rău sigur se va întâmpla în acest caz, doar am crescut cu filmul Love story.”
Comments