Travaliul de doliu. Câți l-au trăit în timpul pandemiei? Prea mulți. Nu e un subiect ușor, nu știu dacă e cineva pregătit să audă despre el, darmite să-l experimenteze. Însă nimeni nu e scutit. Și nu trece niciodată. Se atenuează, îl alchimizezi în amintiri pline de iubire, însă una din etapele de doliu poate reveni să te bântuie oricând. Care etape?
Cele 5 stadii ale suferinței, numite și etape de doliu, sunt: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea. Dacă vreți să le vedeți în toată splendoarea, vizionați filmul All that jaz.
Una dintre prietenele mele de suflet s-a stins în perioada pandemiei. Am cunoscut-o ca instructoare de yoga și, într-o perioadă scurtă de doar doi ani jumătate, am ajuns să ne simțim de parcă ne cunoșteam de-o viață. Pentru prietenia ei de excepție, pentru femeia extraordinară care era și pentru tot ce am învățat de la ea și mi-a fost benefic în vindecarea traumei, îi aduc un omagiu în capitolul 2 din cartea mea, Killer god. Inițial, am scris mult despre Dana Frantzi - fondatoarea Centrului Ananda, apoi am șters mult, nu mai știam care e granița dintre dorința de a împărtăși, ce e prea intim ca să fie spus, durerea pe care o resimțeam, bucuria pe care mi-o aducea oricare amintire cu ea... Cei care au cunoscut-o știu exact ce vreau să spun, Dana a fost un înger pe Pământ.
Las un extras din carte despre travaliul meu de doliu: „Ultima dată când am vorbit pe whatsapp a fost la începutul lui mai, iar la sfârșitul lunii s-a stins. Atunci s-a rupt ceva în mine și totul s-a destrămat. S-a terminat cu programul, cu disciplina, chiar cu yoga. Dana arăta ca o zeiță, avea un tonus extraordinar, fapt pentru care era de neînchipuit cum de s-a putut întâmpla așa ceva. „Când discipolul este cu adevărat pregătit, maestrul dispare.” Dar eu nu eram pregătită, mai aveam de învățat de la tine, cum ai putut să mă părăsești? N-am putut participa la înmormântare, încă era regula cu 8 participanți, nu mi-am luat adio de la ea, și am început un travaliu de doliu, care nu știu dacă s-a terminat, pentru că nici în ziua de azi nu m-am dus la ea la mormânt, nu pot. În orice caz, am aflat pe pielea mea și mai apoi de la dr Joanne Cacciatore că etapele alea de doliu nu sunt neapărat în ordinea descrisă, le poți repeta, și te poți bloca într-una pentru mult timp. Viața bate filmul... Nu trăisem așa ceva, deși poate ar fi trebuit când a murit mamaia mea, dar atunci m-am blocat pentru vreo 30 de ani, așa că am suferit foarte mult. De fapt, cred că, odată cu travaliul de doliu pentru Dana, l-am trăit și pentru mamaia.”
Kommentare