Anxietatea și furia, prietenele mele. Știu că pare paradoxal, pentru că și eu le-am considerat dușmanul meu foarte mult timp, însă umbrele ne ajută, ne învață ceva, remember?
Am crezut că nu știam ce e anxietatea până să se nască băiatul meu. Însă psihanaliza mi-a arătat că anxietatea e veche, fiind învățată de mică să fiu competitivă, să nu greșesc, să fiu perfectă și nimeni să nu-mi poată reproșa ceva. Îți sună cunoscut?
Atât anxietatea, cât și furia au izvorât ca mecanisme de apărare, așa că nu sunt ușor de controlat, pentru că ele cred că-ți fac un bine, ca pe vremuri.
Terapia cognitiv-comportamentală m-a ajutat să le gestionez. Ai frică de zbor, bagă 10 ședințe de terapie. Ai țipat la cineva de ți s-a făcut rău, alte 10 ședințe. Însă când au venit atacurile de panică, psihoterapia s-a dovedit insuficientă.
„Simt că mor!” da, asta e definiția atacului de panică. Numai că nimeni n-a murit din atac de panică, însă nimeni nu se naște învățat și când te lovește primul atac de panică nu ești niciodată pregătit. Cu mintea de acum, aș zice oricui care are stări de anxietate, să fie pregătit pentru atacul de panică: ori cunoaște și aplică metoda „nu face nimic, pentru că oricum va trece” (dar cine are curajul?!), ori cunoaște și aplică metode cu mari șanse de cupare a atacului.
În capitolul 4 din cartea Killer god am inclus o strategie în caz de atac de panică, realizată pe baza propriei experiențe de aplicare a recomandărilor diverșilor psihologi, experți în materie și care sper să fie de folos celor care au nevoie. Se poate folosi și în stările acute de anxietate.
Las aici unul dintre cei mai importanți pași, după ce eșuează primii în cuparea atacului de panică: „Automasaj pe brațe/ îmbrățișare. Oxitocina întrerupe reacția de stres. Dacă este cineva apropiat lângă tine, ideal ar fi să te îmbrățișeze, pentru că asta descarcă oxitocina. Dacă ești singur, poți declanșa producerea de oxitocină prin frecarea brațelor sau masajul lor, preferabil direct pe piele. Chiar funcționează!”
Comments