Vine apocalipsa! Ce ne facem, fetelor? În 2020, multă lume era speriată de moarte, eu eram îngrozită că lumea se va sfârși. Așa ceva nu se poate! Nu mai vine Star Trek?!
Pandemia mi-a deschis apetitul pentru scenarii despre sfârșitul lumii. În câte feluri se poate stinge rasa umană din cauza covidului? Simțeam că trebuie să le scot pe toate afară sau altfel voi plezni.
Parșivul ne va decima pe toți până la unul, de fapt niciunul, în primul scenariu din capitolul 2, făcând o analogie cu filmul Love din 2011. Cum, n-ați auzit de el? N-ați văzut imaginea emblematică în care astronautul vede cum se sting pe rând luminile de pe Pământ? E momentul să dați un google și să vedeți.
După ce ai citit povestirea Killer god, Parșivul e mic copil. Avem amatori de apocalipse?
Las un extras din povestirea Parșivul cu referire la filmul Love, un podcast susținut de o descendentă din viitor, din anul 2364: „Trei: capetele vorbitoare. Întretaie filmul, tot felul de nebuni care vorbesc în fața camerei tot felul de aiureli. Un moș cotârță, cu câțiva dinți în gură, apare după ce astronautul interceptează o bruiere de semnal cu ceva timp înainte de tăierea legăturii cu lumea de sub el. Moșul, lângă o mașină de scris, se crede mare scriitor: «Dacă nimeni nu ar mai zice nimic, nu ar mai face nimic, cum ar fi? O pace ca Iadul. O lume oribilă». De acord, o lume fără oameni este o lume groaznică. Și nu-mi spuneți că vorbește Ego-ul din mine. Huo! Un tânăr cu o privire pierdută apare după ce astronautul rezolvă o decompresie și ne împărtășește un adevăr din puțul gândirii: «Când s-a întrerupt conexiunea, a fost ca în întuneric. Nu mă așteptam la asta». Nici noi! Un fost soldat apare după ce astronautul, în perioada lui de degradare, găsește ascuns jurnalul căpitanului și începe să-l citească. Ca de la soldat 105 la soldat: «Planifici, planifici, dar nu înseamnă nimic, nu ești în control, nimic nu e garantat și sigur pe lumea asta». Hai, că-mi placi! «Când experimentezi iubirea (...) simți o mare împlinire». Aproape că mi-au dat lacrimile. De crocodil, să se noteze. Aș vrea să-i fi cunoscut pe părinții mei. Și pe părinții generației mele. Și să fi gustat iubirea din familiile secolului XXIV. Transparentă. Treci prin ea și nimic nu se lipește de tine. Nu am avut nicio șansă la iubire. Trebuia să fi ales filme romantice pentru podcast. Însă iubire îmi trebuie mie? Un nene apare după tentativa eșuată de suicid. În timp ce face un RMN pentru cancer, ne spune: «Eu nu renunț niciodată. Continui să încerc. Să găsesc ceva mai bun». Mă uit în oglindă: ăsta suntem noi, cei de acum. Și trebuie să recunosc, este ceva admirabil. Vom lupta până la ultimul. Să știm că murim, dar murim cu tine de gât, Parșivule!”
Comentarios